Religia și cunoașterea

De la matematică până la medicină şi ştiinţe sociale, Islamul a dat naştere, cu precădere între secolele al VIII-lea şi al XV-lea, celor mai diverse inovaţii. Totul fiind strâns legat de adorarea lui Dumnezeu.

Trebuie înţeles faptul că Islamul, spre dosebire de Creştinism, nu separă în vreun fel religia de ştiinţă. Din contră, textul coranic atrage atenţia asupra importanţei cunoaşterii prin primul verset revelat “Citeşte! În numele Domnului tău care a creat.[1] şi mai apoi prin cuvintele Profetului Muhammed “Este o datorie a musulmanului să fie înclinat către ştiinţă şi cunoaştere” sau “Căutaţi cunoaşterea, chiar dacă se află în China”.

Comerţul a avut un rol important în acumularea de cunoştinţe, Peninsula Arabă aflăndu-se la intersectarea rutelor comericiale între Asia, Africa şi Europa.

Expansiunea civilizaţiei islamice a mers şi ea mână în mână cu dezvoltarea ştiinţelor. Musulmanii au fost proactivi în cătarea cunoaşterii, iar ştiinţele antice din teritoriile nou cucerite au oferit substratul primelor invenţii ce aveau ca scop demonstrarea universalitatăţii Islamului. Astronomia aducea precizie calendarului islamic, matematica era folosită pentru localizarea Meccăi şi în gestionarea finanţelor.

Însă, hârtia a fost vectorul esenţial al dezvoltării ştiinţifice a Imperiului Islamic. Prizonierii chinezi capturaţi în Bătălia de la răul Talas din 751, în perioada abbasidă, au revelat secretele fabricării hârtiei; încă din timpul Profetului Muhammed prizonierii care îi învăţau pe musulmani să scrie ori le împărtăşeau cunoştinţe utile erau eliberaţi. Astfel, fabricarea hârtiei s-a extins din Samarkand către Egipt şi Fes, iar în sec. al IX-lea hârtia era deja des utilizată. La începutul sec. al XI-lea prima fabrica de hârtie din Europa se construia în Xàtiva, pe atunci parte din Andaluzia, iar de aici ajungând în Franţa şi Italia.

 

Hârtia a devenit un puternic instrument de transmitere al mesajului divin şi al cunoaşterii. După moartea Profetului Muhammed, Coranul şi învâţăturile Profetului au rămas singurele surse autentice ale Islamului, dar teritoriile Imperiului Islamic s-au extins atât de mult încât studiul limbii arabe era necesar pentru ca acestea să fie accesibile. Califul omeiad Abd al-Malik (685-705) decide ca limba arabă să fie limba administrativă şi construieşte primele biblioteci. Studiul limbii arabe ajunge la rang de ştiinţă şi ia naştere lingvistica. Lingvistica ia naştere, cât şi de a acumula ştiinţă.

 

În perioada abbasidă (750-1517) Baghadul devine capitala şţiinţei în lume, iar limba arabă devine limba internaţională de circulaţie a ideilor. Califul Harun al-Raşid (786-809) deschide la Bagdad o academie a artei şi ştiinţei cu o imensă colecţie de

cărţi şi manuscrise, multe dintre ele adunate chiar de calif. “Casa Înţelepciunii” (Beit el-Hikma) este extinsă de fiul său, Califul al-Mamun (813-833), până la punctul în care fiecare aripă a clădirii era dedicată unei ştiinţe. Aici greci, persani, indieni, chinezi, berberi şi egipteni dezbăteau ori făceau schimb de idei, indiferent de religie. Scrieri din limba greacă, egipteană, pesană, siriacă, hindi, chineză au fost redescoperite prin traducerea lor în limba arabă.  În 830, Califul al-Mamun trimite chiar şi la Constantinopol o delegaţie de învăţaţi care să caute cărţi ale clasicilor pentru a putea fi traduse. Printre cei care au fost prezenţi la Beit el-Hikma se află matematicianul Al-Khawarizmi de la care avem cifrele “arabe” sau Ibn Sina (Avicenna), ale cărui titluri au stat la baza medicinei timp de cinci secole. În 1258 invazia mongolă distruge “Casa Înţelepciunii”, imensa colecţie de cărţi şi manuscrise fiind aruncată în apele Tigrului care au rămas negre zile întregi de la cerneala cu care au fost scrise.

În paralel, ştiinţa îşi continuă cursul şi în zonele ocupate de fatimizi prin răspândirea madraselor (şcoli) începând chiar din Cairo (971) unde se studia Islamul, dar şi logica, filosofia, matematica sau politica.

În Al-Andalus, califii omeiazi doreau să-şi întreacă rivalii din Bagdad, însă se putea călători liber între cele două regiuni ceea ce facilita schimbul de idei. Califul Al-Hakam al II-lea (961-976) a construit o universitate în Cordoba şi numeroase şcoli, de asemenea deţinea o colecţie impresionantă de cărţi (400.000 de titluri). Mai târziu Averroes (1126–1198) deschide o şcoală de filosofie bazată pe lucrările sale.

 

Epoca de Aur a Islamului a oferit umanităţii surse ale antichităţii ce se credeau pierdute odată cu dizolvarea Imperiului Roman, şi un izvor proaspăt de înţelepciune ale cărui influenţe sunt şi astăzi foarte vizibile.